„Unde se află Aiudul? Doar Dumnezeu știe! Undeva lângă cei doi salcâmi, pe unde Mureșul șerpuiește.” – scrie András Sütő în opera sa Floarea de smochin din Aiud, amintindu-și cum a ajuns în internatul Colegiului Bethlen din Aiud.

Mai târziu, într-un alt text, el povestește despre circumstanțele intrării sale în colegiu astfel: „Permiteți-mi să încep răspunsul meu puțin mai departe, spunând că Colegiul Bethlen din Aiud aduna elevi din aproape toată Transilvania! O parte dintre ei primeau burse, deoarece colegiul dispunea de încă zece mii de hectare din moșiile sale străvechi, ceea ce susținea în mod esențial școala. Admiterea unui elev la colegiul din Aiud nu depindea doar de decizia individuală sau familială, deoarece selecția era o grijă comunitară. Asta înseamnă că, pe cât posibil, colegiul păstra legături cu județele învecinate prin intermediul bisericii și rețelei de învățători. Selectarea elevilor care intrau la Colegiul Bethlen se făcea cu ajutorul învățătorilor, preoților și comunității. Erau aleși copiii despre care se știa că iubesc literatura, că sunt preocupați de problemele comunității și că își doresc să devină preoți sau învățători.”

ChatGPT said:
Román fordítás:

Recent am susținut o prezentare intitulată „Misztótfalusi Kis Miklós și Aiud”, iar în prima parte a discursului m-am concentrat asupra modului în care era organizată societatea studențească și viața colegiului care l-a primit, format și lansat pe Misztótfalusi. Însuși principele fondator a urmărit să creeze o academie bazată pe modelul străin, construită pe comunități puternice și durabile de studenți și profesori. În dicționarul lui Pápai Páriz Ferenc, cuvântul „collegium” este definit astfel: adunare, breaslă, societate de învățare.

Pentru autoapărare și supraviețuire, era nevoie de comunități studentesti bine organizate și puternice, ale căror prime legi și regulamente au fost formulate chiar de principe. După mutarea la Aiud, Mihail Apafi a ales, în locul unei academii conduse de rector și senat, sub controlul puterii superioare, un colegiu bazat pe comunitatea studențească.

Comunitatea studențească din Aiud a crescut într-o organizație puternică și durabilă. Legile studențești erau adevărate legi, iar tribunalul școlar veghea asupra respectării lor. La conducerea comunității se aflau seniorul și contrascriba.

Cea mai mare importanță a acestor legi și a aplicării lor a fost că ele au transformat cu adevărat studenții într-o comunitate și i-au învățat să fie autonomi.

Am considerat important să includ această scurtă introducere istorică în prezentarea internatului, deoarece Colegiul Bethlen încă adună elevi din întreaga Transilvanie (în prezent chiar și din clasele primare), ceea ce a fost și rămâne o caracteristică specială a acestui internat și a acestei școli.

Desigur, condițiile de cazare s-au schimbat radical, mai ales după finalizarea lucrărilor de renovare, însă rolul de a educa autonomia și de a forma o comunitate a rămas în continuare.

În strategia pe termen lung a colegiului, dezvoltarea internatului ocupă un loc important, deoarece fără elevii cazați, școala s-ar degrada treptat, s-ar dispersa și s-ar goli.

Fundația care funcționează alături de colegiu, Fundația Bethlen Gábor, are printre obiectivele sale prioritare dezvoltarea și coordonarea programelor de burse și sistemelor de sprijin, astfel continuând tradiția lui Bethlen Gábor de a asigura educația elevilor cu posibilități materiale reduse.